Alţii vor spune că dacă Dumnezeu a lăsat lucrurile sub această formă şi a închis comunicaţia dintre conştient şi Memoria Akasha (memoria astrală care conţine informaţii din vieţi trecute) înseamnă că a ştiut foarte bine de ce a făcut asta. Şi nu e bine să dorim să fie altfel, să încercăm să schimbăm, să depunem eforturi pentru a afla ce am fost şi ce fapte am făcut în alte vieţi. Şi au de asemenea dreptate.

Alţii, mai restrictivi, vor spune că nu există vieţi anterioare şi nu există nici vieţi ulterioare. Dacă totuşi ar exista, ne-ar putea deschide apetitul, ne-ar putea stârni curiozitatea de a le descoperi. Pe de altă parte dacă ar exista vieţi ulterioare înseamnă că vom putea crede că dacă în această viaţă nu depunem toate eforturile să ne ocupăm de sufletul nostru şi de legătura cu Dumnezeu, vom avea posibilitatea să facem acest lucru în vieţile ulterioare şi astfel am putea deveni “leneşi spiritual”. Aşa că este mai simplu şi comod să considerăm că nu mai există alte vieţi şi trebuie să facem în această viaţă cât mai mult posibil. Şi dintr-un anumit punct de vedere, de asemenea au dreptate.

Şi totuşi cum ar putea fi adevărate trei păreri atât de diferite şi contradictorii ca cele de mai sus? Sunt toate adevărate,  însă la fiecare este aplicabil pe un alt nivel de evoluţie spirituală, la un alt nivel de înţelegere.

Haideţi să ne gândim în felul următor: avem în memoria conştientă tot ceea ce ştim că am făcut bun şi rău până acum, bineînţeles la nivelul nostru personal actual de accepţiune a binelui şi răului. Aceste fapte ne atrag în viitor atât bucurii, cât şi suferinţe. Cu cât faptele rele (sau bune) sunt mai multe şi mai grave, cu atât viitorul va fi mai plin de suferinţe (sau bucurii). Putem privi aceasta ca o presiune karmică. Tot ceea ce am greşit şi toate lecţiile spirituale pe care ne-am încăpăţânat să nu le învăţăm ne vor determina suferinţe ulterioare. Tot ceea ce nu am conştientizat şi a venit momentul plăţii, ni se arată mai întâi prin suferinţe mici. Trăind aceste suferinţe avem două opţiuni: să ne supărăm pentru că ni se întâmplă sau să le acceptăm şi să ne învăţăm lecţia. În cazul în care ne supărăm pe cei care ne aduc suferinţele, pe situaţii, pe viaţă sau mai rău … pe Dumnezeu nu facem decât să atragem suferinţe mai mari. Scopul acestora este de a ne deschide ochii şi a ne învăţa lecţia.

Revenim acum la ideea de presiune karmică. Dacă încercăm să aflăm informaţii din vieţile anterioare, aducem în conştient aceste informaţii şi rezultatul este că nu facem decât să creştem forţat presiunea karmică. Ne învăţându-ne lecţiile şi aflând noi şi noi informaţii din alte vieţi trecute, această presiune karmică creşte tot mai mult şi suferinţele atrase sunt tot mai greu de dus, putând la limită să ne atragă evenimente care să ne determine moartea.

Dacă însă reuşim în cursul acestei existenţe să ne învăţăm cea mai mare parte din lecţiile nostre spirituale pentru care am venit, chiar faptele şi cercetările noastre spirituale ne determină automat aflarea anumitor fapte din vieţile trecute, rezultatul este de asemenea creşterea uşoară a presiunii karmice, însă de această data este vorba de o creştere firească apărută în urma dezvoltării spirituale. Acesta este modul corect de descoperire a vieţilor anterioare.

Concluzia este să încercăm să ne abţinem. Ştiu că de cele mai multe ori curiozitatea este mare, însă şi efectele pot fi pe măsură de dezastroase. Informaţiile nu vor întârzia să apară de la sine atunci când vor fi pregătiţi cu sufletul nostru să le primim.

Fiecare dintre noi are propriul său drum spiritual, care îi este unic şi propriu doar lui. Anumite informaţii care sunt bune pentru mine acum, nu îmi erau potrivite acum câţiva ani. Cu atât mai mult pot să nu fie potrivite pentru altcineva.

Singura posibilitate pentru a păşi pe acest drum este să încercăm să comunicăm cât mai mult cu Dumnezeu, să-l rugăm să ne descopere acest drum şi să plecăm pe el plini de încredere.

Unii care sunt mai sceptici vor spune: ei bine, mă rog eu la Dumnezeu, însă de unde ştiu că nu mă ghidează “altcineva”? Aici este vorba de axioma credinţei în Dumnezeu. Dacă am încredere că atunci când mă rog Lui, doar El este cel care îmi poate răspunde, într-adevăr se stabileşte un canal de comunicaţie între spiritul meu şi El şi acesta nu va fi supus niciunui fel de interferenţe.

Dacă mă rog, dar nu cred cu toată fiinţa mea, adică mă îndoiesc, atunci acest canal (dacă totuşi se stabileşte) poate fi supus interferenţelor şi atunci vom primi informaţii ca nivel de vibraţie corespunzătoare cu aşteptările noastre subconştiente.

Suntem la început şi am pornit pe un drum spiritual. E clar că ne vom mai şi dezechilibra şi vom mai şi cădea în prima fază. E ceva normal, suntem asemeni unui copil ce abia învaţă să meargă. Trebuie să fim convinşi că odată cu trecerea timpului, dacă vom fi perseverenţi vom învăţa să mergem din ce în ce mai bine. La început suntem ajutaţi, însă mai apoi o vom putea face singuri.

Am văzut de-a lungul drumului meu spiritual de până acum două categorii principale de oameni. Prima categorie o reprezintă cei care ignoră cu desăvârşire lumea spirituală. Cu toate că văd anumite lucruri pe care nu şi le pot explica, le consideră paranormale, apoi le ignoră şi merg mai departe prin viaţă cu propriile convingeri care le sunt comode.

În momentul care pleacă pe un drum spiritual, marea majoritate  trece în cealaltă extremă: descoperă o lume cu totul nouă, care îi fascinează. Îşi dau seama că au trăit până atunci degeaba şi încearcă să facă tot ce ţine de ei pentru a trăi numai în această lume nou descoperită. Se comportă cu totul altfel în societate faţă de până atunci şi rezultatul e că se întâmplă ce era de aşteptat: să fie daţi la o parte. Atunci îşi spun: acestea sunt încercări, nu se lasă doborâţi şi merg mai departe pe noul lor drum. Am văzut oameni care în aceste condiţii şi-au părăsit vechii prieteni, au divorţat pentru că partenerul nu le împărtăşea ideile, alţii s-au lăsat de serviciu pentru că le ocupa prea mult timp şi cu timpul nu au mai avut energie nici pentru calea spirituală. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu este un caz tipic să fi trecut exact prin toţi aceşti paşi, însă găsim în jurul nostru toate aceste manifestări.
Totuşi ce trebuie să facem până la urmă? Secretul este păstrarea unui echilibru şi “să dăm cezarului ce e al cezarului”. Adică, nu toate activităţile pe care le desfăşurăm sunt necesare spiritului nostru, însă e nevoie să le alocăm un timp în fiecare zi. Trebuie să vedem cât timp trebuie să alocăm vieţii spirituale, fără a trece nici o zi în care să nu-i fi dedicat măcar 5 minute. Apoi cât timp familiei şi prietenilor şi cât timp serviciului. E important ca după ce am plecat pe un drum spiritual să încercăm să nu ne comportăm diferit în societate faţă de cum eram până atunci. În acest fel cei din jur nu ne vor considera nişte ciudaţi şi ne vor accepta mai uşor sfaturile, iar noi ne vom putea face faptele bune. Este foarte importantă însă vibraţia interioară care nu trebuie să coboare în funcţie de ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru. În acest fel, puţin câte puţin se vor schimba prietenii noştri, colegii, familia şi toţi cei din jur. Important este să ne menţinem tot timpul conectaţi la Lumină. Cei din jurul nostru au două variante să o accepte şi să se schimbe puţin câte puţin sau în caz că nu o pot suporta se vor depărta ei de noi, însă trebuie să îi îndepărtăm noi sau să îi alungăm.

Metafora care îmi place cel mai mult este că suntem asemeni unui echilibrist pe sârmă aflat sub incidenţa intemperiilor – uneori bate vântul, suportăm ploi, căldură sau chiar furtuni sau uragane. Noi trebuie să continuăm să mergem pe sârmă şi să avem grijă să nu cădem nici în stânga – lumea materiala care abia aşteaptă să ne prindă în mrejele ei, nici în dreapta – lumea spirituală, având convingerea că dacă s-ar întâmpla, ne vor salva îngerii care ne vor prinde în braţe. Îngerii sunt cei care ne ajută să ne menţinem pe sârmă şi să nu ne dezechilibrăm. În stânga este dacă vreţi Ahriman care ne atrage prin toate mijloacele în lumea materială, iar în dreapta Lucifer care ne prezintă doar partea frumoasă a lumii spirituale, încearcă să ne facă să renunţăm la smerenie şi să avem curaj să călcăm în gol cu toată încrederea că nu ni se va întâmpla nimic.

Din păcate nu este deloc aşa, calea noastră nu trebuie să o ia nici la stânga, nici la dreapta. Trebuie să fim în continuare un smerit echilibrist pe sârmă şi să ne continuăm plini de încredere drumul, fiind atenţi doar la ceea ce se petrece în prezent, doar la pasul pe care urmează să îl facem ACUM.

Atunci când există echilibru şi armonie în mediul înconjurător şi fiinţa noastră va fi în echilibru. Bineînţeles, pentru aceasta e nevoie şi de o viaţă spirituală corectă şi de o echilibrare a qi-ului grosier prin alimentaţie corectă, exerciţii fizice şi odihnă.

Qi-ul Ceresc

Ceea ce vine de sus se  numeşte qi ceresc şi este cea mai importantă forţă a naturii. Acesta coboară sub forma unei spirale de la toate corpurile celeste.

Cel mai mult suntem influenţaţi de qi-ul Soarelui, apoi de cel al Lunii, al planetelor sistemului solar şi în cele din urmă al stelelor. Qi-ul soarelui este cel mai important pentru că fără acesta ar înceta orice urmă de viaţă pe Pământ, iar dacă este prea puternic acesta aduce arsuri, dureri de cap, cancer de piele şi chiar moartea. Luna de asemenea ne influenţează foarte tare, însă influenţa ei este mult mai subtilă afectându-ne starea psihică, emoţiile, trăirile interioare. În fiecare moment al ciclului ei de 28 de zile aduce un alt fel de energie. Astfel, s-a observat că seminţele plantate cu două până la şapte zile după luna nouă aduc o recoltă mult mai bogată. De asemenea luna nouă influenţează migrarea păsărilor şi ciclurile de reproducere ale animalelor.

O componentă a Qi-ului Cerului este şi Qi-ul Vremii. Temperaturile foarte scăzute, precum şi cele foarte ridicate ne influenţează foarte puternic. Pentru anumite persoane lipsa prelungită a luminii şi perioadele foarte lungi ploioase creează depresii foarte puternice şi tendinţe de suicid.

Qi-ul ceresc este asociat cu timpul, care este direct asociat cu schimbarea şi transformarea. Trecerea de la zi la noapte, precum şi succesiunea anotimpurilor este rezultatul activităţii celeste. Astfel pentru feng shui este foarte esenţial momentul în care a fost construită clădirea şi acesta determină în cea mai mare parte personalitatea clădirii.

Qi-ul Pământesc

Munţii, cursurile de apă, câmpiile, dealurile, pădurile şi diferitele tipuri de culturi poartă în ele un tip diferit de qi pământesc care ne hrănesc şi ne influenţează. Este o energie mult mai grosieră decât qi-ul Ceresc.

Astfel muntele ne protejează şi ne oferă un suport psihologic, ne simţim mult mai stabili atunci când există un munte în spatele nostru. În Feng Shui, muntele este de natură Yin, deci feminin, deoarece muntele ne poartă de grijă tot aşa cum o mamă îşi apără copii de orice i-ar putea afecta.

În Feng Shui se studiază şi se foloseşte qi-ul generat de munţii naturali, precum şi de cei artificiali (clădiri înalte) care înconjoară clădirea. Sunt foarte importanţi şi munţii interiori creaţi de mobile foarte masive şi pereţi interiori, deoarece aceştia aduc sănătate şi relaţii bune cu alte persoane dacă sunt în armonie cu celelalte elemente Feng Shui.

Similar cursurile de apă corespund energiei Yang, masculine. În general bărbatul este responsabil să aducă prosperitate familiei sale. Qi-ul bunăstării se găseşte în lacuri, mări şi oceane şi este transportat de râuri, străzi în exterior, iar de coridoare şi holuri în interior. El curge prin uşi şi geamuri. Toate aceste lucruri sunt luate în considerare atunci când se analizează spaţiul de locuit şi de lucru al unei persoane sau al unei familii.

Câmpul magnetic al pământului este o componentă a Qi-ului Pamântesc. Asociat cu momentul construcţiei unei case, orientarea magnetică caracterizează esenţa subtilă a locuinţei. Trebuie să înţelegem că câmpul electromagnetic influenţează calitatea qi-ului care intră şi „locuieşte” în casă. Similar, se cunoaşte că, liniile de curent şi aparatele electrice din locuinţă ne afectează sănătatea într-un fel sau altul.

Qi-ul Uman

Fiecare dintre noi avem propriul qi pe care il primim la naştere odată cu momentul primei inspiraţii. Similar unei amprente acest qi este unic. În Feng Shui anul naşterii reprezintă o informaţie foarte importantă. Energia în care ne naştem ne determină o vibraţie care poate fi compatibilă sau nu cu cea a altor persoane şi cu cea a locuinţei. Qi-ul uman este parţial de natură electrică dar anumite aspecte ale sale nu pot fi măsurate  şi înţelese cu cele cinci simţuri având o natură mult mai subtilă. Are două componente, una fizică (grosieră) şi una metafizică (subtilă), aceasta din urmă incluzând destinul, norocul şi intuiţia.

Sheng Qi este energia vitală, qi-ul pozitiv. El transportă curenţii benefici care ne hrănesc fiinţa. Când observăm că un loc este plin de viaţa, echilibrat, că simţim o stare de bucurie, că avem foarte multă energie, acesta este plin de Sheng Qi.

Sheng Qi-ul poate fi clasificat corespunzător celor cinci simţuri.

• Sheng al văzului – grădini aranjate, exterioare plăcute ale clădirilor, interioare curate, aranjate şi bine structurate şi oameni fericiţi şi deschişi. În general, Sheng al văzului este tot ceea ce ne bucură vederea.
• Sheng al auzului – fântâni, păsări care ciripesc, clopoţei de vânt, gânguritul bebeluşilor, anumite genuri de muzică. Trebuie să ştim că ceea ce noi considerăm plăcut auzului poate să fie deranjant pentru alţii.
• Sheng tactil – suprafeţe netede, animale de casă, un sărut, un masaj, mătase, satin, catifea, o baie caldă sunt exemple de sheng tactil.
• Sheng al mirosului – flori, parfum, arome şi mirosul mâncării sunt câteva tipuri de Sheng al mirosului. Din nou, ceea ce noua ne face plăcere altei persoane îi poate face rău.
• Sheng al gustului – mâncărurile gătite în casă, ciocolata, un vin sau lichior bun sunt asociate cu Sheng al gustului, tot ceea ce ne face plăcere legat de acest simţ.
• Exista Sheng Qi al celui de al şaselea simţ. Este vorba de trăirile, emoţiile, sentimentele care ne aduc o stare de plăcere, este sentimentul de a fi îndrăgostit.

Sha Qi este energia distrugătoare, dăunătoare, qi-ul negativ, transportă energii nefavorabile, care ne influenţează negativ starea de sănătate şi stările interioare. Când avem impresia ca suntem atacaţi de ceva invizibil, că ne simţim subit trişti, fără energie, somnolenţi, indispuşi, percepem existenţa lui Sha Qi. În mod similar, Sha Qi este aferent fiecărui simţ:

• Sha al văzului – locuri întunecate, artă neagră sau care sugerează violenţă, gunoaie, corpuri moarte sau aflate pe moarte şi orice considerăm că ne poate speria sau ne poate face rău
• Sha al auzului – poluare sonoră, sirene, zgomot de trafic auto, muncă de construcţie, copii care plâng şi anumite genuri de muzică care sugerează violenţă şi vibraţii joase
• Sha tactil – funingine, praf, cenuşă, murdărie, crăpături, aşchii. Agresiunile sexuale sau fizice sunt exemple în acest sens
• Sha al mirosului – poluare, alimente putrezite, mirosuri pestilenţiale, miros de gunoi, vapori de acid sunt câteva exemple
• Sha al gustului – mâncare sărată, acră, putrezită. Şi aici părerile sunt împărţite, alimentele de origine animală sunt sha pentru vegetarieni, iar în restul cazurilor sunt Sheng
• Există şi un Sha al celui de-al şaselea simţ – atunci când ne simţim supravegheaţi sau urmăriţi, când simţim că ceva nu este în regulă deşi nu avem o explicaţie pentru acest lucru sau când avem o stare tensională, mânie, frică, ură sau gelozie. Toate aceste simptome fiind cauzate de rezonanţe cu fiinţe întunecate.

Yin este reprezentat prin energia pământului şi materia stabilă. Yin se contractă şi se condensează. Reprezintă principiul pasiv din natură exprimat prin întuneric, răceală şi umezeală. La nivel uman simbolizează feminitatea şi inerţia. Yin desemnează deci: concentrarea, retracţia, repausul, partea de jos, partea din dreaptă, interiorul, întunericul, liniştea, frigul, negrul, iarna, nordul, noaptea, luna, apa, imaginaţia, intuiţia, creativitatea, spatele, inactivitatea, odihna, tristeţea, slăbiciunea.

Yang este exprimarea energiei cereşti. Yang are calitatea de a se expansiona. El reprezintă principiul activ în natură exprimat prin lumină, căldură şi uscăciune. La nivel uman, yang reprezintă masculinitatea şi partea pozitivă a emoţiilor. Alte trăsături Yang: expansiunea, dilatarea, agitaţia, partea de sus, partea stângă, exteriorul, lumina, zgomotul, căldura, ziua, albul, vara, sudul, lumina soarelui, mişcarea, faţa, activul, fermitatea, analiticul, exuberanţa, agresiunea. Aceste trăsături nu sunt exhaustive. Cu efort minim, privind cu atenţie împrejur, puteţi deduce şi alte caracteristici care aparţin fie laturii Yin, fie celei Yang a vieţii. Energia este în continuă curgere şi transformare, iar în decursul acestui proces ea îmbracă trăsături Yin sau Yang, în funcţie de condiţiile în care se manifestă. Atunci când analizăm energiile din mediul înconjurător este bine sa ţinem cont că un lucru este Yin în raport cu altul care este Yang şi invers. Acelaşi lucru se aplică la persoane şi la interacţiunile dintre ele. Cunoaşterea principiului Yin-Yang şi recunoaşterea lui în natură ne va aduce o mai bună înţelegere a vieţii şi a posibilităţilor pe care le avem în crearea unei atmosfere armonioase atât în exteriorul, cât şi în interiorul nostru.

Simbolul Taiji

Acest simbol reprezinta interacţiunea permanentă dintre Yin şi Yang. Precum cele doua feţe ale unei monezi, Yin şi Yang nu pot fi separate. Simbolul ne mai arată ca nimic nu este în întregime Yin sau Yang, ci în fiecare lucru există şi opusul său, care la început apare doar ca un punct, un potenţial al acţiunii sau stării şi care creşte în timp.

Veţi găsi mai multe reprezentări ale simbolului Taiji, însă singura corectă este cea din imagine, în care avem Yang pe partea stângă, având maximul în partea de sus şi Yin pe partea dreaptă, având maximul în partea de jos.