Găsim în jurul nostru o multitudine de informaţii spirituale (cărţi, articole, filme, documentare, cursuri din diferite curente spirituale). Ce facem cu atâta informaţie? Ce informaţie ne ajută şi ce informaţie ne încurcă? Ce trebuie să citim, ce trebuie să studiem şi ce trebuie să aprofundăm? Timpul nu ne mai permite să facem tot ce am dori – asta în măsura în care ştim să îl folosim şi nu îl pierdem în activităţi lipsite de importanţă.
Fiecare dintre noi are propriul său drum spiritual, care îi este unic şi propriu doar lui. Anumite informaţii care sunt bune pentru mine acum, nu îmi erau potrivite acum câţiva ani. Cu atât mai mult pot să nu fie potrivite pentru altcineva.
Singura posibilitate pentru a păşi pe acest drum este să încercăm să comunicăm cât mai mult cu Dumnezeu, să-l rugăm să ne descopere acest drum şi să plecăm pe el plini de încredere.
Unii care sunt mai sceptici vor spune: ei bine, mă rog eu la Dumnezeu, însă de unde ştiu că nu mă ghidează “altcineva”? Aici este vorba de axioma credinţei în Dumnezeu. Dacă am încredere că atunci când mă rog Lui, doar El este cel care îmi poate răspunde, într-adevăr se stabileşte un canal de comunicaţie între spiritul meu şi El şi acesta nu va fi supus niciunui fel de interferenţe.
Dacă mă rog, dar nu cred cu toată fiinţa mea, adică mă îndoiesc, atunci acest canal (dacă totuşi se stabileşte) poate fi supus interferenţelor şi atunci vom primi informaţii ca nivel de vibraţie corespunzătoare cu aşteptările noastre subconştiente.
Suntem la început şi am pornit pe un drum spiritual. E clar că ne vom mai şi dezechilibra şi vom mai şi cădea în prima fază. E ceva normal, suntem asemeni unui copil ce abia învaţă să meargă. Trebuie să fim convinşi că odată cu trecerea timpului, dacă vom fi perseverenţi vom învăţa să mergem din ce în ce mai bine. La început suntem ajutaţi, însă mai apoi o vom putea face singuri.
Am văzut de-a lungul drumului meu spiritual de până acum două categorii principale de oameni. Prima categorie o reprezintă cei care ignoră cu desăvârşire lumea spirituală. Cu toate că văd anumite lucruri pe care nu şi le pot explica, le consideră paranormale, apoi le ignoră şi merg mai departe prin viaţă cu propriile convingeri care le sunt comode.
În momentul care pleacă pe un drum spiritual, marea majoritate trece în cealaltă extremă: descoperă o lume cu totul nouă, care îi fascinează. Îşi dau seama că au trăit până atunci degeaba şi încearcă să facă tot ce ţine de ei pentru a trăi numai în această lume nou descoperită. Se comportă cu totul altfel în societate faţă de până atunci şi rezultatul e că se întâmplă ce era de aşteptat: să fie daţi la o parte. Atunci îşi spun: acestea sunt încercări, nu se lasă doborâţi şi merg mai departe pe noul lor drum. Am văzut oameni care în aceste condiţii şi-au părăsit vechii prieteni, au divorţat pentru că partenerul nu le împărtăşea ideile, alţii s-au lăsat de serviciu pentru că le ocupa prea mult timp şi cu timpul nu au mai avut energie nici pentru calea spirituală. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu este un caz tipic să fi trecut exact prin toţi aceşti paşi, însă găsim în jurul nostru toate aceste manifestări.
Totuşi ce trebuie să facem până la urmă? Secretul este păstrarea unui echilibru şi “să dăm cezarului ce e al cezarului”. Adică, nu toate activităţile pe care le desfăşurăm sunt necesare spiritului nostru, însă e nevoie să le alocăm un timp în fiecare zi. Trebuie să vedem cât timp trebuie să alocăm vieţii spirituale, fără a trece nici o zi în care să nu-i fi dedicat măcar 5 minute. Apoi cât timp familiei şi prietenilor şi cât timp serviciului. E important ca după ce am plecat pe un drum spiritual să încercăm să nu ne comportăm diferit în societate faţă de cum eram până atunci. În acest fel cei din jur nu ne vor considera nişte ciudaţi şi ne vor accepta mai uşor sfaturile, iar noi ne vom putea face faptele bune. Este foarte importantă însă vibraţia interioară care nu trebuie să coboare în funcţie de ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru. În acest fel, puţin câte puţin se vor schimba prietenii noştri, colegii, familia şi toţi cei din jur. Important este să ne menţinem tot timpul conectaţi la Lumină. Cei din jurul nostru au două variante să o accepte şi să se schimbe puţin câte puţin sau în caz că nu o pot suporta se vor depărta ei de noi, însă trebuie să îi îndepărtăm noi sau să îi alungăm.
Metafora care îmi place cel mai mult este că suntem asemeni unui echilibrist pe sârmă aflat sub incidenţa intemperiilor – uneori bate vântul, suportăm ploi, căldură sau chiar furtuni sau uragane. Noi trebuie să continuăm să mergem pe sârmă şi să avem grijă să nu cădem nici în stânga – lumea materiala care abia aşteaptă să ne prindă în mrejele ei, nici în dreapta – lumea spirituală, având convingerea că dacă s-ar întâmpla, ne vor salva îngerii care ne vor prinde în braţe. Îngerii sunt cei care ne ajută să ne menţinem pe sârmă şi să nu ne dezechilibrăm. În stânga este dacă vreţi Ahriman care ne atrage prin toate mijloacele în lumea materială, iar în dreapta Lucifer care ne prezintă doar partea frumoasă a lumii spirituale, încearcă să ne facă să renunţăm la smerenie şi să avem curaj să călcăm în gol cu toată încrederea că nu ni se va întâmpla nimic.
Din păcate nu este deloc aşa, calea noastră nu trebuie să o ia nici la stânga, nici la dreapta. Trebuie să fim în continuare un smerit echilibrist pe sârmă şi să ne continuăm plini de încredere drumul, fiind atenţi doar la ceea ce se petrece în prezent, doar la pasul pe care urmează să îl facem ACUM.
Comentarii recente